Dragoste cu forţa între politicienii lugojeni pentru păcălirea electoratului

Măcinaţi de conflicte interne, reprezentanţii celor mai importante partide politice din Lugoj se prezintă în faţa electoratului mai dezbinaţi ca niciodată. Cu toţii vorbesc despre echipe unite, care se vor suda şi mai tare în această perioadă, însă realitatea este cu totul alta.

Formaţiunea care aşteaptă cele mai multe voturi la Lugoj este şi cea mai dezbinată. Uniunea Social Liberală s-a format ca o obligaţie impusă de la centru. Cei trei preşedinţi nu au prea multe lucruri în comun, ba dimpotrivă în ultimii patru ani de mandat au avut mai multe divergenţe. Francisc Boldea, preşedinte PSD şi primar al Lugojului, nu a avut niciun cuvânt de laudă pentru Ioan Ambruş, preşedintele PNL, principalul său aliat. Dimpotrivă, în postura de viceprimar al Lugojului, Ioan Ambruş a fost ca un un cui în talpa pantofului pentru actualul primar. La un moment dat a fost nevoit să-şi justifice absenţa de la Primărie printr-un certificat medical, pentru că Boldea voia să-i taie mai multe zile lucrătoare, în care susţinea că nu l-a văzut la serviciu.

Faptul că au fost obligaţi să se alieze nu schimbă cu nimic datele problemei. Ba dimpotrivă! S-au certat timp de vreo trei săptămâni pentru locurile pe lista de candidaţi, deorece PSD -ului, care se află pe cai mari în această campanie, îi displace că pierde mai multe locuri eligibile, în situaţia în care actualul primar a anunţat că dacă va câştiga, îşi doreşte majoritatea absolută în legislativul lugojean. Ori, oamenii de la PNL şi PC nu prezintă nicio garanţie că vor vota aşa cum le dictează Boldea, după ce ocupă fotoliile de consilieri. Mai ales că pe lista USL au mai apărut şi cei doi dezertori de la PRM, care au şi ei pretenţii la un fotoliu de consilier.

Nici celălalt partid cu şanse la un număr ridicat de voturi nu prezintă mai multă încredere. După un spumos conflict intern, în care candidatul pentru funcţia de primar se culca seara şi dimineaţa se trezea cu anunţul că s-a renunţat la serviciile sale, democrat liberalii lugojeni au reuşit într-un final să-l izoleze pe Marius Martinescu şi să propună un candidat cu mai multe şanse. Cearta a mai continuat câteva zile pentru lista de candidaţi la Consiliul Local, unde Martinescu a încercat să-şi impună oameni fideli.
Pretenţii la funcţiile de consilieri mai au şi UDMR, PRM şi PPDD, formaţiuni care doar în parte prezintă o listă de candidati serioşi, restul fiind o umplutură urât mirositoare, oameni care dacă ajung la cârma oraşului ar fi o ruşine pentru renumele de lugojean.
Aşa că, turmentaţi sau nu, noi cetăţenii care ne aflăm în “Anul Caragiale”, ne vom pune din nou întrebarea care a devenit atât de normală în preajma alegerilor din România: “Eu cu cine votez?”

Să vă fie ruşine!

Am ajuns şi în “Vocea Lugojului”. Mai exact, editorialul meu a fost preluat de manifestul electoral atribuit PDL-ului. Nu mi-a cerut nimeni permisiunea pentru preluarea articolului respectiv şi dezaprob faptul că e folosit într-un cu totul alt scop faţă de cel dorit de mine. Cei care l-au preluat vor să defăimeze o persoană, eu doar am vrut să opresc scurgerea de bani din bugetul local. Pe de altă parte e ruşinos pentru PDL, dacă ei sunt editorii publicaţiei, că în ditamai partidul nu a avut nimeni curajul să spună şi să-şi asume lucrurile respective şi au recurs la metoda asta, de a prelua un articol pentru care semnează altcineva! Chiar aşa rău a ajuns partidul de guvernare?

Ce fac unii pentru o pentru o „ştire”!

Am să povestesc o întâmplare josnică, care arată până unde poate duce prostia şi invidia.
De un an de zile a apărut, pe internet, o … să-i spunem publicaţie, care aparţine lui Liviu Brânduşoni, omul care a avut mai mult de trei ani să relanseze televiziunea şi radioul local şi a reuşit … să le lanseze spre faliment.
Site-ul pe care l-a deschis – „Lugojonline”, este cel mai bun, este primul, are doar ştiri în exclusivitate etc. În realitatea, e o variantă lugojeană a jegului din presa tabloidă bucureşteană: sex, accidente, sânge.
Mai înjositor e că de cele mai multe ori prezintă informaţii care nu au niciun temei şi fotografii furate de pe alte siteuri doar pentru a mai aduna nişte clikuri. E un fel de site de zvonuri, în care nu-şi asumă nimeni ceea ce scrie, nimeni nu semnează neştirile de acolo. Prin acest site, unul din scopurile declarate ale lui Brânduşoni e să arunce cu mizerie în Redeşteptarea, nemulţumit fiind că i-am arătat uşa după ce a pus pe butuci televiziunea şi radioul. Dar să ne întoarcem la oile noastre, mai exact la măgarii din întâmplarea noastră.
Săptămâna trecută cei de la trafic.ro, site care monitorizează câţi cititori au ziarele în mediul online, ne-au trimis un email prin care ne anunţau că avem un utilizator care a intrat pe site-ul nostru într-o singura zi de 6000 de ori şi că dacă nu îl blocăm nu o să ne mai monitorizeze pentru că cifrele devin nerelevante. Reprezentanţii trafic.ro ne-au spus că sunt nevoiţi să recurgă la acestă măsură pentru că situaţia fusese deja reclamată de o persoană din Lugoj.
În momentul respectiv părea puţin cam ciudat, că la nici măcar o zi după ce un dezaxat intrase de 6000 de ori pe redesteptarea.ro, am şi fost reclamaţi pentru o chestiune ce nici măcar noi nu o ştiam. Cum a ştiut reclamantul? Ne-am luminat ieri, când pe Lugojonline a apărut un articol că ne umflăm traficul. Aşa am aflat şi noi că dezaxatul care a intrat de 6000 de ori la noi pe site, e de fapt cel care ne-a reclamat a doua zi, pentru ca după cateva zile să scrie ce-a mai tare ştire din viaţa lui.

De 22 de ani, Redeşteptarea e fără îndoială cel mai bun ziar care apare în zona Lugoj-Buziaş-Făget, atât în mediu tipărit cât şi pe internet, chiar dacă e departe de perfecţiune. Nu ne vom compara şi nici nu vom concura vreodată cu aberaţii jurnalistice care apar sporadic şi îşi arogă merite şi drepturi de lideri ai presei.

Cum ne protejează primăria datele personale

Ce poate să fie mai frumos decât faptul că doi prieteni se reîntâlnesc după mai bine de 20 de ani? Mai ales dacă unul dintre ei a trecut prin clipe foarte grele, care l-au făcut de fiecare dată să creadă că ar putea încheia socotelile cu această lume. Cazul e unul real şi s-a întâmplat la Lugoj, unde doi camarazi de arme s-au reîntâlnit după mai mulţi ani şi şi-au reîmpărtăşit prietenia.
La toate acestea şi-au adus aportul primarul Lugojului şi Serviciului de Evidenţă a Populaţiei, care au făcut posibilă memorabila întâlnire. În 6 februarie, pe site-ul Primăriei Lugoj, la rubrica “Întreabă primarul”, un fost soldat al unei unităţii din Caransebeş solicita respectuos şi cu mult sentiment primarului Francisc Boldea să îl ajute: “D-le primar, numai cu ajutorul dvs. sau al consilierilor dvs. pot afla dacă fostul meu cmd. de comp. din Caransebeş (…) este sănătos, trăieşte în Lugoj şi dacă este posibil să mă puneţi în legătura cu dânsul prin e-mailul meu sau nr. de telefon. Vă mulţumesc din suflet”. Primarul Lugojului îi răspunde şi îi comunică că va primi un email de la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei. “Stimate domn,veţi primi un răspuns pe e-mail din partea Serviciului Public Comunitar Local pentru Evidenţa Persoanelor Municipiului Lugoj.Vă doresc sănătate şi numai bine. Cu respect, primar Francisc Boldea”. Omul a primit răspunsul şi cei doi s-au reîntâlnit.

Povestea s-ar putea încheia aici şi ar fi una banală. Dar să schimbăm puţin registrul! Divulgarea datelor de identitate personală este interzisă prin lege în România, iar acest caz este o flagrantă încălcare a legii. Fie că s-a făcut oficial sau nu. E cu atât mai grav că acest fapt este comis chiar de autorităţile care ar trebui să ne protejeze.
Cu alte cuvinte, un dezaxat poate cere, cu dulceaţă în glas, şi poate afla chiar de la serviciul de evidenţă a populaţiei, unde locuim oricare dintre noi? Imaginaţi-vă că, la modul cum s-au desfăşurat lucrurile în Armata Română, soldatul respectiv a rămas cu sechele şi cu o dorinţă ascunsă de răzbunare împotriva fostului său comandant. Hotărăşte să se răzbune şi, primul pas, încearcă să afle cum să-l găsească pe fostul şef de companie. Nimic mai simplu! Cere şi primeşte adresa lui şi datele de contact chiar de la primărie. De acum, nu îl mai opreşte nimic!

Domnule Boldea: Redeşteptarea vă laudă şi vă critică gratis, aşa că nu mai aruncaţi banii Lugojului pe ziare obscure!

Pagina pentru care se platesc 15.000 de lei

Francisc Boldea este decis să cheltuie şi în acest an foarte mulţi bani pentru imagine şi promovare. Mai multe publicaţii din Lugoj, online sau pe hârtie sunt abonate la bugetul local, de unde primesc lunar bani pentru simplu motiv că postează anumite articole din conferinţa de presă a primarului. Nu pentru anunţuri comerciale sau publicitate, ci pur şi simplu pentru că publică aşa cum li se cere. Pozitiv!
În bugetul local de pe anul 2012 pentru aceste cheltuielile de “promovare şi imagine”, sunt alocaţi 70.000 lei. Pe lângă aceste fonduri mai sunt finanţate revistele literare Banat (10.000 lei) şi Actualitatea literară (7.000 lei) şi mai apare o noutate în bugetul pe 2012, suma de 15.000 lei (aproape cât cele două publicaţii literare) pentru o publicaţie obscură, ”Foaia de Lugoj”, în fapt o singură pagină lunară dintr-un ”jurnal al primăriilor din Banatul istoric” de care foarte mulţi lugojeni nu au auzit.
La toate aceste sume se adaugă 60.000 lei necesari apariţiei ”Monitorului de Lugoj”. În total se adună, 162 de mii de lei, bani de la bugetul local care se cheltuie pentru ca primarul Francisc Boldea să apără pozitiv în presa locală şi judeţeană.
Dacă facem un calcul sumar, în patru ani de mandat, această sumă ajunge la valoarea 648 de mii de lei. Din aceşti bani se puteau asfalta vreo două străzi şi se achitau bursele sociale restante din 2010 şi 2011 pentru elevii lugojeni, pe care primarul Francisc Boldea s-a angajat că le va plăti după care a dat înapoi spunând că nu e obligaţia lui şi că nu sunt bani. Propunerea noastră este următoarea: rectificaţi bugetul şi direcţionaţi aceste sume spre capitole mult mai importante ale oraşului, iar atunci când este cazul, Redeşteptarea vă laudă gratis, cum de altfel vă şi critică gratis! Pentru imagine şi promovare există bugetele partidelor. Suntem convinşi că şi PSD Lugoj are un buget consistent în acest an, mai ales că vine campania electorală, aşa că nu e cazul să mai cheltuiţi şi bugetul local pentru astfel de promovări.

Fără speranţă…

Nu vreau să ies in stradă, nu vreau să protestez! Da! Sunt un nesimţit şi un egoist! Nu-mi mai pasă ce se întâmplă!
Îmi e scârbă de fiecare dată când îl văd pe Băsescu la televizor. Pe Boc, pe Udrea şi toată gaşca de la putere! Mi se întoarce stomacul, când îi văd pe Ponta şi Antonescu, de mână, cum abia aşteaptă să se înfrupte din ciolan. Să-i dea jos pe Băsescu şi pe Boc, să le ia locul!
Oare câţi dintre ăştia ştiu ce înseamnă să faci foame, oare câţi ştiu ce înseamnă să dai căldura mai încet, pentru că a crescut preţul gazului şi luna viitoare nu ai bani să achiţi factura? Câţi merg la serviciu cu mijlocul de transport în comun, pentru că bezina şi motorina sunt prea scumpe? Câţi au părinţi acasă, care nu au bani pentru medicamente şi copii care merg la şcoală un an întreg cu aceleaşi haine, fără un pachet de mâncare în ghiozdan? Câţi au intrat într-un spital suferind şi au stat nebăgaţi în seamă ore întregi pe holurile mizerabile. Câţi au restanţe la chirie şi nu au bani să-şi plătească impozitele şi întreţinerea? Băsescu, Boc, Ponta, Antonescu şi toţi demagogii, şpăgarii, devalizatorii, guşaţii, burtoşii, curvele şi parvenţii din spatele lor, de la Bucureşti până la Lugoj?! Au ei vreuna din nevoile astea? Nu! Nu au!
Ei au alte priorităţi: în ce paradis îşi vor face concediul anul acesta, ce geantă de fiţe le va căra fardul, ce maşină de lux le plimbă fundurile, la ce şcoală din străinătate va merge copilul lor, în ce ţară îşi pot trata bolile… Şi atunci, pentru cine să protestez? Poate pentru Dan Voiculescu sau pentru Dan Diaconescu, ori pentru Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor!
Îmi pare rău că nu găsesc un OM pe scena politică românească care să-mi ofere garanţia că merită protestul meu. Niciunul din politicieni de astăzi nu mă convinge că are vreun interes să rezolve problemele românilor. Asta e România! Aici ne-au adus şi ca să ieşim din situaţia asta nu e îndeajuns nici măcar o “revoluţie”.

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 5,700 times in 2011. If it were a NYC subway train, it would take about 5 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.